|
Iugoslavia - Populatia romaneasca
In Iugoslavia traiesc doua comunitati romanesti distincte: romanii din Banatul sarbesc (Voivodina) si vlahii de pe Valea Timocului (Serbia de est). Daca vlahii nu sunt inca recunoscuti ca minoritate, ci doar ca „grup etnic de origine necunoscuta", si nu beneficiaza de nici un fel de drepturi (nu au nici scoli, nici biserici), romanii din Voivodina sunt recunoscuti ca minoritate si sprijiniti de statul iugoslav. In Banatul sarbesc traiesc 40.000 de romani, profund afectati de bombardamentele de anul acesta, ca si de criza pe care o traverseaza statul iugoslav. Pe Valea Timocului (in Iugoslavia si Bulgaria) traiesc aproape 1 milion de „vlahi", in regiuni compacte, dar majoritatea dintre acestia se declara sarbi. Organizatiile romanesti spera ca, la recensamantul din 2001, un procent cat mai mare dintre acestia sa se declare romani, pentru a putea fi sprijiniti.
De pe urma recentelor evolutii politice din Iugoslavia au avut de suferit si romanii din Kosovo, care au fost siliti sa emigreze. Din pacate, absenta relatiilor oficiale dintre Romania si Iugoslavia nu permite discutarea si reglementarea problemelor minoritatii romanesti intr-un cadru legal. Este regretabil ca la Bucuresti se insista pe chestiuni politice si ca, de la sfarsitul razboiului pana astazi, organizatiile romanesti, fie ele din Voivodina, fie din Timoc, nu au primit nici un sprijin din partea statului roman.
Limba romana si cultivarea ei
Situatia scolilor romanesti din Voivodina este destul de buna, gratie intelepciunii statului iugoslav, dar acestea sufera, ca si scolile sarbesti, de pe urma crizei generale a Iugoslaviei. Scolile romanesti sufera insa si de pe urma lipsei de carte scolara, de material didactic si dotari tehnice. Tinerii romani nu sunt suficient incurajati sa vina la studii in Romania, asa ca studiaza cu precadere la Novi Sad si Belgrad, unde exista sectii in limba romana la universitatile de stat. Singurele patru scoli suta la suta romanesti sunt la Grebenat, Nicolint, Costei si San-Mihai.
Excursiile si taberele in Romania, organizate pentru copiii romani din Iugoslavia, sunt tot mai putine.
In Iugoslavia apare un saptamanal editat de Casa de Presa si Editura Libertatea, precum si un mare numar de periodice stiintifice, culturale si pentru copii, sprijinite pana acum aproape exclusiv de statul iugoslav, iar in prezent nesustinute de nimeni, din cauza conditiilor grele din Iugoslavia. In afara acestora, peste 20 de foi satesti apar in comunele majoritar romanesti din Banatul sarbesc.
In Iugoslavia nu ajunge nici o publicatie din Romania.
Ca urmare a bombardarii studiourilor radio si TV, romanii din Iugoslavia nu dispun astazi de emisiuni proprii.
Bibliotecile scolare sunt slab dotate cu carti din Romania, donatiile de carte netinand seama de nevoile reale ale romanilor, si mai ales de cele ale copiilor romani din Iugoslavia.
Romanii din Banatul sarbesc dispun de o Casa de Presa si Editura (Libertatea, care va implini cinci decenii de existenta), unde se tipareste, in medie, o carte pe luna.
Cultura romaneasca
Fostul teatru romanesc nu mai exista, in locul acestuia functionand trupe de teatru de amatori, grupate intr-o uniune, al caror repertoriu cuprinde mai ales piese romanesti si sarbesti.
Activitatea de sustinere a culturii romanesti de catre statul roman este inexistenta. In Iugoslavia functioneaza un Muzeu de Etnografie si Folclor al Romanilor, care organizeaza anual festivaluri de traditii populare romanesti, cu o larga participare. Trupe de dans si de cantece romanesti exista in fiecare localitate, in Timoc functionand cu deosebire fanfare romanesti la sate. Cercetarile de etnografie si folclor ale romanilor au o indelungata traditie in Iugoslavia.
Romanii din Iugoslavia au dovedit de-a lungul timpului ca sunt buni romani, s-au organizat, au cercetat traditiile romanesti, au creat institutii de cultura romaneasca. In prezent, numarul de intelectuali romani raportat la numarul total al populatiei romanesti indica un procent superior oricarei alte etnii din Iugoslavia.
Bunuri si vestigii romanesti
Problema fundamentala sub acest aspect este, in Iugoslavia, cea a bisericilor din Valea Timocului, ridicate de comunitatile „vlahe", dar care apartin canonic de Patriarhia sarba si in care se slujeste exclusiv in limba sarba. Trebuie inteles la Bucuresti ca problema vlahilor din Timoc nu se rezolva prin incursiuni fulger, nici printr-un camion de carti, ci prin actiuni sustinute la nivel bilateral si printr-un ajutor constant si bine directionat, tinand cont de specificul problemelor locale.
Biserica
In Voivodina exista 36 de parohii romanesti, organizate in 1996 sub forma eparhiei de Varset, sub ascultare directa de episcopia de Caransebes, P.S. Laurentiu Streza de Caransebes functionand si ca episcop loctiitor de Varset. Negocierile dintre Biserica Ortodoxa Romana si Biserica Ortodoxa Sarba privind instalarea unui episcop roman la Varset au intrat in impas, din cauza pozitiei adoptate de Romania in timpul razboiului din Iugoslavia.
Numarul preotilor din eparhia de Varset este insuficient, impunandu-se asigurarea de preoti misionari din partea Bisericii Ortodoxe Romane.
Organizatii ale romanilor
Minoritatea romaneasca din Iugoslavia dispune de multe asociatii cultural-stiintifice si de doua mari organizatii: Comunitatea Romanilor din Iugoslavia (Banatul sarbesc) si Miscarea Romanilor-Vlahilor din Iugoslavia.
Abuzuri
Problemele in relatiile dintre minoritarii romani si autoritatile iugoslave intervin aproape exclusiv in Valea Timocului, o regiune insuficient cunoscuta autoritatilor din Romania, care nu au introdus problemele de aici in acordurile incheiate cu Iugoslavia. Romanii si „vlahii" din regiune nu dispun de dreptul de a folosi limba materna in scoala, biserica si administratie, iar numele lor sunt sarbizate in toate actele oficiale.
|
|
